Pe 17 iunie 2019 inima generoasa a colegei noastre, doamna colonel (r) RODICA FARCAS, s-a oprit obosita de lupta crancena pe care a dus-o pana in ultima clipa cu o boala nemiloasa.
A parasit aceasta minunata planeta, pe care fiecare dintre noi o vom parasi cand goarna destinului va suna, mult prea devreme si la o varsta la care avea inca multe planuri de viitor.
Convinsa ca noi, primele promotii de cadre militare active femei ale armatei Romaniei, trebuie sa ne omagiem prin activitatea noastra inaintasa in profesie Ecaterina Teodoroiu – prima femeie ofiter combatant din istoria armatei romane, RODICA FARCAS s-a numarat printre primele femei militar in rezerva care s-au inscris in asociatia ce poarta numele eroinei de la Jiu.
S-a nascut la 7 iunie 1952 in Tg.Jiu, oras cu rezonante istorice si culturale de exceptie pentru Romania si a facut parte din promotia a II-a 1974 de cadre active militare femei din armata romana, incepandu-si cariera militara ca si comandant de pluton – studente la Universitatea Politehnica Timisoara si trecand in rezerva de la Inspectoratul Judetean de Jandarmi Timis.
A stiut sa imbine exigentele profesiei de militar cu cerintele complexe ale statutului de sotie, mama si bunica castigandu-si dragostea si respectul familiei, colegilor si al tuturor celor ce au cunoscut-o.
Desi noi, colegele ei din asociatie din alte garnizoane nu am fost alaturi de ea fizic pentru a o conduce pe ultimul drum, gandurile si sufletele noastre cernite au insotit-o. Coincidenta sau nu, cea nascuta ca si Ecaterina Teodoroiu la Tg. Jiu a fost prima care a plecat discret din asociatia ce poarta numele concitadinei ei.
ADIO Rodica ! Nu te vom uita! si Dumnezeu sa te odihneasca in pace !
16 iulie 2024 a insemnat pentru colega noastra din Timisoara, col.( rtr) Lucia CHIS sfarsitul drumului ei pe Pamant. A plecat discret si in liniste, fara a se plange nimanui, pentru a fi alaturi de sufletul ei pereche, cel al sotului iubit.
Nascuta in urma cu 75 de ani, la 27 februarie 1949 in orasul cu rezonanta istorica al lui Penes Curcanul – Vaslui, Lucia CHIS, dupa terminarea studiilor liceale s-a casatorit cu tanarul ofiter Ion CHIS pe care l-a venerat pana in ultima clipa a vietii ei.
In mai 1974 a absolvit cursul de pregatire a cadrelor militare femei in cadrul Centrului de Instruire al Infanteriei si Tancurilor din Fagaras primind gradul de sublocotenent ( specialitatea constructii) si devenind astfel ofiter al armatei romane. A fost repartizata sa-si desfasoare activitatea de pregatire militara a studentelor in cadrul Universitatii Politehnice Timisoara. Mama a doi baieti, a imbinat cu responsabilitate indeplinirea cu succes atat a indatoririlor de serviciu cat si cele familiale fara a-si neglija pregatirea profesionala. Astfel, desi nu a fost usor, a urmat cursurile Facultatii de Constructii din Timisoara pe care a absolvit-o in anul 1997 devenind inginer militar.
Dupa desfiintarea in 1990 a pregatirii militare a studentelor in institutiile de invatamant superior si-a desfasurat activitatea pe diferite functii specifice specializarii ei in diferite unitati militare din garnizoana Timisoara bucurandu-se de aprecierea atat a sefilor cat si a colegilor ei datorita competentei profesionale si responsabilitatii cu care si-a indeplinit sarcinile de serviciu cat si datorita calitatilor umane ce o caracterizau. Aceste aprecieri din partea celor ce au avut prilejul s-o cunoasca s-au mentinut si dupa trecerea ei in rezerva in anul 2001
A avut fericirea de a se bucura de venirea pe lume a unicului ei nepot, Alex, la carui educatie cu bladetea ce o caracteriza a contribuit.
In anul 2017 a devenit membra a Asociatiei Cadrelor Militare Femei in Rezerva si Retragere ” slt. Ecaterina Teoforoiu” la activitatile careia a participat in mod constant.
A parasit aceasta lume si cu regretul ca nu a putut participa in mai 2024 la intalnirea jubiliara de 50 de ani de la absolvire a promotiei ei din cauza starii de sanatate.
Noi, colegele ei, ne despartim cu sufletele grele de buna noastra colega asigurand-o ca- i vom pastra o vesnica si frumoasa amintire. Dumnezeu s-o aiba in grija sa si in lumea in care a plecat !
In mai 1974 a absolvit cursul de pregatire a cadrelor militare femei in cadrul Centrului de Instruire al Infanteriei si Tancurilor din Fagaras primind gradul de sublocotenent ( specialitatea constructii) si devenind astfel ofiter al armatei romane. A fost repartizata sa-si desfasoare activitatea de pregatire militara a studentelor in cadrul Universitatii Politehnice Timisoara. Mama a doi baieti, a imbinat cu responsabilitate indeplinirea cu succes atat a indatoririlor de serviciu cat si cele familiale fara a-si neglija pregatirea profesionala. Astfel, desi nu a fost usor, a urmat cursurile Facultatii de Constructii din Timisoara pe care a absolvit-o in anul 1997 devenind inginer militar.
Dupa desfiintarea in 1990 a pregatirii militare a studentelor in institutiile de invatamant superior si-a desfasurat activitatea pe diferite functii specifice specializarii ei in diferite unitati militare din garnizoana Timisoara bucurandu-se de aprecierea atat a sefilor cat si a colegilor ei datorita competentei profesionale si responsabilitatii cu care si-a indeplinit sarcinile de serviciu cat si datorita calitatilor umane ce o caracterizau. Aceste aprecieri din partea celor ce au avut prilejul s-o cunoasca s-au mentinut si dupa trecerea ei in rezerva in anul 2001
A avut fericirea de a se bucura de venirea pe lume a unicului ei nepot, Alex, la carui educatie cu bladetea ce o caracteriza a contribuit.
In anul 2017 a devenit membra a Asociatiei Cadrelor Militare Femei in Rezerva si Retragere ” slt. Ecaterina Teoforoiu” la activitatile careia a participat in mod constant.
A parasit aceasta lume si cu regretul ca nu a putut participa in mai 2024 la intalnirea jubiliara de 50 de ani de la absolvire a promotiei ei din cauza starii de sanatate.
Noi, colegele ei, ne despartim cu sufletele grele de buna noastra colega asigurand-o ca- i vom pastra o vesnica si frumoasa amintire. Dumnezeu s-o aiba in grija sa si in lumea in care a plecat !
Pe 31 martie 2025, în ultima zi a lui Mărțișor, a plecat grabită într-o stea colega noastra, maior ( rtr.) Ileana- Dedia VASILIU promotia de ofițeri infanterie 1975 și membră a asociației noastre.
S-a născut pe 16 iunie 1949 în comuna Ștefănești jud.Botoșani, într-o familie de intelectuali, mama fiind educatoare, iar tatăl cadru militar în Ministerul de Interne. Pentru ca tatăl a fost mutat în interes de serviciu la Iași, începand cu 1956 familia se stabilește în acest frumos oraș cu rezonanțe istorice și culturale și va trăi în el cele mai importante și frumoase momente din viața ei și a familiei. În 1969 absolvă cursurile liceului ” Emil Racoviță” iar în luna octombrie a aceluiasi an își unește destinul cu inginerul Grigore Anechitei și pe parcursul a 20 de ani de căsnicie au educat și crescut împreună 2 copii : pe Lăcrămioara devenită medic și pe Ionuț devenit avocat , ambii făcandu-i bucuria de a deveni bunică a trei nepoți : Andrei, Serafim și Sidonia de care era foarte mandră.
Profesional, după terminarea liceului a lucrat pentru o scurtă perioadă de timp în cadrul Întreprinderii Județene de Transport Public din Iași, apoi în 1974 a candidat la concursul de formare a cadrelor militare femei în cadrul Centrului de Instruire al Infanteriei și Tancurilor din Făgăraș curs de pregătire pe care l-a absolvit pe 15 mai 1975 cand a devenit ofițer al armatei Romaniei primind gradul de sublocotenent. A fost repartizată pentru a pregăti din punct de vedere militar studentele din cadrul Politehnicii ” Gheorghe Asachi” din Iași desfășurandu-și aici activitatea pană la sfarșitul anului 1989. După evenimentele din decembrie 1989, ca urmare a desființării catedrelor militare a fost repartizată să-și continue activitatea în cadrul unității 01175 Iași de unde în 1998 a trecut în rezervă.
În 1989 a divorțat și s-a recăsătorit în 1994 cu Mircea Vasiliu, ofițer de infanterie alături de care a trecut frumos prin viață timp de 30 de ani.
A fost o femeie harnică, ambițioasă și corectă, o familistă convinsă și un om respectat de către cei în mijlocul cărora și-a desfășurst activitatea. A fost un militar profesionist și dedicat, cu un înalt spirit justițiar și de o conștiinciozitate desăvarșită. Prin trecerea ei în neființă am pierdut o colegă de profesie, un suflet deosebit și un model de tenacitate ce și-a purtat suferința fizică cu demnitate pană la final, considerand că ” speranța moare ultima”.
S-a născut pe 16 iunie 1949 în comuna Ștefănești jud.Botoșani, într-o familie de intelectuali, mama fiind educatoare, iar tatăl cadru militar în Ministerul de Interne. Pentru ca tatăl a fost mutat în interes de serviciu la Iași, începand cu 1956 familia se stabilește în acest frumos oraș cu rezonanțe istorice și culturale și va trăi în el cele mai importante și frumoase momente din viața ei și a familiei. În 1969 absolvă cursurile liceului ” Emil Racoviță” iar în luna octombrie a aceluiasi an își unește destinul cu inginerul Grigore Anechitei și pe parcursul a 20 de ani de căsnicie au educat și crescut împreună 2 copii : pe Lăcrămioara devenită medic și pe Ionuț devenit avocat , ambii făcandu-i bucuria de a deveni bunică a trei nepoți : Andrei, Serafim și Sidonia de care era foarte mandră.
Profesional, după terminarea liceului a lucrat pentru o scurtă perioadă de timp în cadrul Întreprinderii Județene de Transport Public din Iași, apoi în 1974 a candidat la concursul de formare a cadrelor militare femei în cadrul Centrului de Instruire al Infanteriei și Tancurilor din Făgăraș curs de pregătire pe care l-a absolvit pe 15 mai 1975 cand a devenit ofițer al armatei Romaniei primind gradul de sublocotenent. A fost repartizată pentru a pregăti din punct de vedere militar studentele din cadrul Politehnicii ” Gheorghe Asachi” din Iași desfășurandu-și aici activitatea pană la sfarșitul anului 1989. După evenimentele din decembrie 1989, ca urmare a desființării catedrelor militare a fost repartizată să-și continue activitatea în cadrul unității 01175 Iași de unde în 1998 a trecut în rezervă.
În 1989 a divorțat și s-a recăsătorit în 1994 cu Mircea Vasiliu, ofițer de infanterie alături de care a trecut frumos prin viață timp de 30 de ani.
A fost o femeie harnică, ambițioasă și corectă, o familistă convinsă și un om respectat de către cei în mijlocul cărora și-a desfășurst activitatea. A fost un militar profesionist și dedicat, cu un înalt spirit justițiar și de o conștiinciozitate desăvarșită. Prin trecerea ei în neființă am pierdut o colegă de profesie, un suflet deosebit și un model de tenacitate ce și-a purtat suferința fizică cu demnitate pană la final, considerand că ” speranța moare ultima”.
Dumnezeu s-o odihnească!